În sumbrul, stins decor,
Chirurgii taie şi distrug...
Vor să facă un odios omor -
S-ucidă neuronii din belşug.
Să-mi adoarmă visul,
Să-mi înţepe respiraţia,
Să-mi sugrume-ncet surâsul,
Să-mi adoarmă Aspiraţia...
Oricât n-aş încerca,
Nu pot să mai visez,
Oricât eu nu aş vrea,
Nu pot să te mai văz...
Sângele-i acum negru şi real,
Vena e străpunsă de un drog fatal...
Sunt veşnic treaz
Şi veşnic în mişcare,
Iar mâine-i azi,
Imaculatul se face în culoare
Şi uscăciunea se reface-n floare.
Iluzia e filtrul ce-nlătură lumina,
Trăieşti, respiri cu ea, creezi molima.
Fără vis eşti incolor,
Fără vis eşti fără dor...
El îţi luminează-n creier ceaţa-ntunecată,
Face o sfinţenie din fapta vinovată.
Tot el te minte şi te-ademeneşte,
Aşa că dormi, te odihneşte!
Vis plăcut!
joi, 26 iulie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu